Ce trebuie să știe operatorii economici
Raportarea corectă a deșeurilor și respectarea obligațiilor de mediu reprezintă responsabilități importante pentru operatorii economici din România. Erorile în evidența deșeurilor, clasificarea incorectă a acestora sau nerespectarea termenelor de raportare pot conduce la sancțiuni, costuri suplimentare și dificultăți în demonstrarea conformității legale.
Pentru companiile care generează, colectează, transportă, tratează sau valorifică deșeuri, identificarea și prevenirea acestor greșeli sunt esențiale pentru o gestionare eficientă a activităților.
1. Clasificarea incorectă a deșeurilor
Una dintre cele mai frecvente probleme este atribuirea unui cod greșit deșeurilor generate.
Potrivit legislației, deșeurile trebuie identificate și încadrate conform Listei europene a deșeurilor, utilizând coduri de șase cifre. Clasificarea trebuie să țină cont de proveniența, compoziția și, după caz, proprietățile periculoase ale acestora.
O clasificare incorectă poate afecta atât evidența și raportarea, cât și alegerea metodei adecvate de tratare sau valorificare.
2. Evidența incompletă a cantităților de deșeuri
Operatorii economici care generează sau gestionează deșeuri au obligații de evidență, în condițiile prevăzute de OUG nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor.
Printre erorile întâlnite se numără înregistrarea incompletă a cantităților, neactualizarea evidențelor și diferențele dintre cantitățile raportate și cele consemnate în documentele de predare.
Pentru prevenirea acestor situații, evidențele trebuie actualizate periodic și corelate cu documentele justificative.
3. Confundarea raportărilor AFM cu cele către ANPM
O greșeală importantă este considerarea declarațiilor către Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) drept echivalente cu raportările privind evidența și gestionarea deșeurilor.
Cele două categorii de obligații au scopuri diferite:
- AFM gestionează declarațiile privind contribuțiile și taxele datorate Fondului pentru mediu.
- Autoritățile de mediu și sistemele naționale de raportare colectează informații privind generarea și gestionarea deșeurilor, conform cerințelor aplicabile.
Depunerea unei declarații AFM nu înlocuiește automat celelalte raportări obligatorii.
4. Nerespectarea termenelor de raportare
Termenele diferă în funcție de categoria de deșeuri, activitatea desfășurată și tipul obligației legale.
Unele declarații către AFM sunt lunare, în timp ce anumite raportări privind gestionarea deșeurilor sunt anuale.
Lipsa unui calendar intern de conformare poate conduce la întârzieri, omisiuni și sancțiuni. Este recomandată desemnarea unei persoane responsabile și verificarea periodică a termenelor stabilite de autorități.
5. Lipsa documentelor justificative
Raportările de mediu trebuie susținute de documente care demonstrează trasabilitatea deșeurilor, de la generare până la valorificare sau eliminare.
Printre documentele relevante se numără contractele cu operatorii autorizați, formularele de transport, bonurile de cântar și documentele de predare-primire.
Absența acestora poate îngreuna verificarea cantităților declarate și demonstrarea respectării obligațiilor legale.
6. Raportarea incorectă a deșeurilor reciclate
O altă eroare este confundarea cantităților colectate separat cu cele efectiv reciclate.
Colectarea, sortarea, reciclarea și valorificarea sunt operațiuni distincte. Prin urmare, predarea unui deșeu către un colector nu demonstrează automat că întreaga cantitate a fost reciclată.
Raportarea trebuie să reflecte operațiunile efectiv realizate și să fie susținută de documentele corespunzătoare.
7. Neactualizarea obligațiilor după modificarea activității
Extinderea capacității de producție, introducerea unor materiale noi sau schimbarea proceselor tehnologice pot modifica tipurile și cantitățile de deșeuri generate.
Companiile care nu își actualizează evidențele și nu verifică necesitatea revizuirii actelor de reglementare riscă să raporteze informații incomplete sau neconforme.
Cum pot fi prevenite greșelile în raportările de mediu?
Prevenirea erorilor presupune organizarea unui sistem intern de monitorizare și verificare. Cele mai importante măsuri sunt:
- Actualizarea periodică a evidenței deșeurilor, pentru fiecare cod.
- Verificarea concordanței dintre cantitățile înregistrate, documentele de transport și cele de predare.
- Stabilirea unui calendar al obligațiilor de raportare.
- Verificarea autorizațiilor operatorilor cărora le sunt predate deșeurile.
- Instruirea personalului responsabil cu gestionarea și raportarea deșeurilor.
- Efectuarea unor verificări interne înainte de transmiterea declarațiilor.
Concluzie
Raportarea de mediu nu reprezintă doar o obligație administrativă, ci și un instrument important pentru monitorizarea fluxurilor de deșeuri și îmbunătățirea performanței de mediu.
O evidență corectă, documente justificative complete și respectarea termenelor legale contribuie la reducerea riscurilor de neconformitate și la gestionarea responsabilă a resurselor.
Colaborarea cu operatori autorizați de colectare și reciclare poate sprijini companiile în asigurarea trasabilității deșeurilor și în organizarea corectă a documentației necesare raportării.
Surse legislative
- OUG nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor – obligații privind evidența și raportarea deșeurilor.
Portal Legislativ
- HG nr. 856/2002 – evidența gestiunii deșeurilor și clasificarea acestora.
Portal Legislativ
- Administrația Fondului pentru Mediu – informații privind obligațiile declarative și contribuțiile la Fondul pentru mediu.

